Diferențele dintre ʿIllah (cauza eficientă) și Sabab (cauza)
Printre Ahlus Sunnah, nu există o distincție absolută între termenii ʿillah și sabab. Semnificațiile lor variază în funcție de domeniu. Un jurist urmează terminologia fuqaha, în timp ce un savant de usul adoptă terminologia usuliyyun. Cele două concepte se suprapun adesea, iar contextul determină sensul intenționat.
Ibn Taymiyyah despre cele două sensuri ale lui ʿIllah
În primul rând, ʿillah completă și necesitantă este ansamblul complet de factori care garantează apariția hotărârii. Când ea există, hotărârea există și nu lipsește niciodată. Acest ansamblu include părțile cauzei, condițiile și absența împiedicărilor.
Dacă cineva pretinde o astfel de ʿillah completă, orice caz în care hotărârea apare fără ea dovedește falsitatea afirmației. De exemplu, scurtarea rugăciunii este legată de călătorie, nu de orice scuză în general. Zakatul nu devine obligatoriu doar prin deținerea nisab-ului până ce nu trece un an lunar. (Majmūʿ al-Fatāwā 20/167–168; 21/356–357)
În al doilea rând, ʿillah implicativă este un înțeles care cere o hotărâre, dar nu o impune neapărat. Ea poate depinde de condiții și de absența împiedicărilor. Ibn Taymiyyah exprimă uneori acest al doilea sens prin termenul sabab. (Majmūʿ al-Fatāwā 21/356–357; Jāmiʿ al-Masāʾil 6/207)
Relația dintre ʿIllah și Sabab în formularea lui Ibn Taymiyyah
Uneori, el spune „sabab complet” și prin aceasta înțelege ʿillah completă. În general, când este folosit fără restricție, termenul ʿillah poate include atât cauza completă și necesitantă, cât și cea implicativă.
Când este folosit fără restricție, sabab desemnează de obicei ceea ce aduce hotărârea atunci când condițiile sunt prezente și împiedicărilor lipsesc. Dacă se spune „sabab complet”, se are în vedere ʿillah completă. (Majmūʿ al-Fatāwā 21/356–357; 21/358)
Pozițiile usuliștilor
Majoritatea usuliyyun tratează ʿillah și sabab ca fiind echivalente în practică. Ceea ce într-un loc este numit sabab, în qiyās este numit ʿillah.
Unii, urmând gramaticienii și lingviștii, fac o distincție între ele. Ei spun că sabab este ceea ce duce la un lucru, dar separarea dintre ele este posibilă și nu produce efectul direct — asemenea frânghiei care scoate apa din fântână. ʿIllah este aceea din care efectul decurge direct, precum vinul care produce beția. (Nashr al-Bunūd 1/43; Jamʿ al-Jawāmiʿ 2/11)
Utilizarea kalamică relatată de al-Zarkashi
- Prima opinie: sabab este ceea ce se întâmplă împreună cu existența sa, dar nu prin el; în timp ce ʿillah este cea prin care se produce efectul.
- A doua opinie: efectul urmează ʿillah fără intermediar sau condiție, pe când sabab produce hotărârea prin intermediari și condiții; hotărârea așteaptă până la existența condițiilor și lipsa împiedicărilor. (al-Baḥr al-Muḥīṭ 7/147)
Practica juriștilor în chestiunea răspunderii
Fuqaha folosesc ambii termeni, dar în chestiuni de răspundere fac o distincție. Causarea directă (mubāshirah) este tratată ca o ʿillah care implică răspundere, iar cauzarea indirectă (sabb) este considerată un sabab, răspunderea nefiind atribuită în același mod.
Utilizarea filosofilor
Filosofii nu fac distincție: ceea ce numesc ʿillah este tot ceea ce numesc și sabab, iar definițiile lor arată interschimbabilitatea termenilor. (al-Muʿjam al-Falsafī 1/648)
Nimeni din Ahl al-Sunnah wa al-Jamāʿah nu a făcut o distincție clară între sabab și ʿillah. Metoda noastră coincide cu cea a fuqaha și a usuliyyun. Cine este jurist urmează limbajul juriștilor, iar cine este usuli urmează uzanța usuliștilor.
Totuși, Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah a făcut o distincție de utilizare între acești doi termeni. El a spus: „Cuvântul ʿillah se referă la factorul complet care implică în mod necesar hotărârea, astfel încât atunci când este prezent, hotărârea este prezentă și niciodată absentă.” Aceasta include completitudinea cauzei, condițiile și lipsa oricărui impediment.
Prin „completitudinea cauzei” el înțelege ceea ce elimină deficiența unei cauze incomplete. O cauză incompletă este o parte sau o condiție a cauzei complete. Astfel, completitudinea unei cauze înseamnă ceea ce o face deplină. De exemplu, cauza pentru obligativitatea zakatului asupra averii este deținerea completă anisab-ului, ceea ce este o cauză incompletă. Completitudinea ei este trecerea unui an lunar, care o face o ʿillah completă.
(Majmūʿ al-Fatāwā, Ibn Taymiyyah 20/167–168)
Din aceasta înțelegem că Shaykh al-Islām considera termenul ʿillah mai cuprinzător decât sabab.ʿIllah poate însemna:
- ʿIllah completă — care include tot ceea ce aduce în mod necesar hotărârea. Aceasta nu este numită sabab.
- Ceea ce implică hotărârea, dar depinde de existența condițiilor și absența împiedicărilor. Aceasta poate fi numită sabab.
În unele dintre afirmațiile sale, Shaykh al-Islām face referire la termenul „sabab complet” și îl definește ca fiind „ʿillah completă (cauză eficientă)”. (Majmūʿ al-Fatāwā 21/358)
Așadar, se pare că termenul ʿillah (cauză eficientă), în sensul său absolut, se referă la ambele semnificații, în timp ce sabab (cauză), atunci când este folosit fără restricții, desemnează doar ceea ce aduce hotărârea prin existența condițiilor și absența împiedicărilor — cu excepția cazului în care este specificat ca „sabab complet”.
Usuliștii (savanții principiilor)
Savanții de usul diferă în ceea ce privește distincția dintre ʿillah (cauza eficientă) și sabab (cauza). Unii nu văd nicio diferență între ele — aceasta fiind opinia majorității. Alții fac o diferențiere, însă diferă și asupra naturii acestei diferențe. Cele două distincții principale menționate sunt:
- sabab (cauza) este ceea ce produce un lucru în prezența sa, pe când ʿillah (cauza eficientă) este aceea prin care acel lucru se produce efectiv. (Nashr al-Saʿd Sharḥ Marqī al-Suʿūd – 1/43; al-Baḥr al-Muḥīṭ – 7/147; Jamʿ al-Jawāmiʿ – 2/11)
Această diferență este apropiată de poziția ashʿariților, care consideră că cauzele nu au un efect real asupra rezultatelor lor.
- sabab (cauza) aduce hotărârea printr-un intermediar sau mai mulți, iar pentru acest motiv hotărârea este amânată până la existența condițiilor și absența împiedicărilor. ʿIllah, în schimb, produce hotărârea direct, fără intermediar, iar hotărârea nu este întârziată față de ea. (al-Baḥr al-Muḥīṭ – al-Zarkashī)
Reiese că această distincție rezervă termenul sabab pentru ceea ce depinde de prezența condițiilor și absența împiedicărilor, iar termenul ʿillah pentru ceea ce produce hotărârea direct, fără astfel de condiții — ceea ce, de fapt, revine la explicația dată anterior de Shaykh al-Islām (Allah să aibă milă de el).
Fuqaha (juriștii)
Fuqaha folosesc deseori ambii termeni interschimbabil, însă în unele locuri îi diferențiază clar. De exemplu, în chestiunea sabb (provocare indirectă a unui prejudiciu) și mubāshirah (provocare directă). Cauza directă este considerată o ʿillah, nu un sabab, iar răspunderea juridică se aplică asupra ʿillah-ei, nu asupra sabab-ului. Această regulă se bazează pe distincția dintre cei doi termeni, după cum a fost explicat în definițiile anterioare.
Filosofii (al-Falāsifah)
Filosofii nu fac nicio distincție între ʿillah și sabab. Ceea ce numesc ʿillah este același lucru pe care îl numesc și sabab. Aceasta este clar din definițiile lor. (al-Muʿjam al-Falsafī – Jamil Ṣalība 1/648)