Minunile Coranului

Coranul provoacă omenirea să producă măcar o sură similară (Coran 2:23–24). Timp de peste 1400 de ani, niciun poet, scriitor sau comunitate nu a reușit să răspundă acestei provocări.

Textul coranic nu este nici proză, nici poezie clasică arabă, ci o formă literară unică — naẓm — care îmbină ritmul, structura sonoră, precizia semantică și profunzimea teologică într-un mod fără precedent.

„Și dacă sunteți în îndoială cu privire la ce am revelat robului Nostru, atunci aduceți o sură asemenea lui…”— Coran 2:23

Savanți clasici precum al-Bāqillānī în Iʿjāz al-Qurʾān și al-Jurjānī în Dalāʾil al-Iʿjāz au arătat că iʿjāz-ul Coranului ține în mod esențial de naẓm (îmbinarea și aranjarea expresiilor, relațiile gramaticale și potrivirea lor cu sensul), astfel încât schimbarea formulării — chiar și cu termeni apropiați — poate altera nuanța și efectul retoric.