Cine pune în aplicare pedepsele legale islamice?

În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Nu este permis ca un musulman, fără autoritate judiciară, să pună în aplicare pedepsele legale islamice din proprie inițiativă. „Justiția de tip vigilante”, adică „să-ți faci singur dreptate” sau „să iei legea în propriile mâini”, este interzisă în Islam, deoarece duce la haos social și, foarte probabil, provoacă un rău și mai mare decât crimele inițiale. În același fel, nu este permis ca un musulman să declare război sau să comită un act de război fără o autoritate legitimă.

Abu Hurayrah a relatat: Sa‘d ibn ‘Ubadah a spus: „O, Trimis al lui Allah, dacă găsesc un alt bărbat cu soția mea, să-l las în pace până aduc patru martori?” Profetul a spus: „Da.” Sa‘d a spus: „Niciodată! Pe Cel care te-a trimis cu adevărul, dacă mi s-ar întâmpla asta, aș apuca repede sabia!” Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui, a spus:

اسْمَعُوا إِلَى مَا يَقُولُ سَيِّدُكُمْ إِنَّهُ لَغَيُورٌ وَأَنَا أَغْيَرُ مِنْهُ وَاللَّهُ أَغْيَرُ مِنِّي

Ascultați ce spune conducătorul vostru. Cu adevărat, el are un simț al onoarei (gelozie protectoare), iar eu am un simț al onoarei mai mare decât al lui, iar Allah are un simț al onoarei mai mare decât al meu.

Sursa: Ṣaḥīḥ Muslim 1498, Grad: Sahih

În acest exemplu, Profetul (ﷺ) a interzis unui bărbat care își vede soția comițând adulter să pună în aplicare pedeapsa legală sau să se răzbune împotriva ei din proprie inițiativă, adică fără o procedură legală corectă. Profetul (ﷺ) i-a mai spus bărbatului că sentimentul său de „onoare” sau gelozie protectoare (al-ghirah) nu este o justificare pentru o astfel de „justiție” extrajudiciară. Prin urmare, conceptul de „crime de onoare”, adică acte extrajudiciare de omor motivate de un pretins „cod de onoare” tribal, nu au absolut nicio bază în Islam.

Regula stabilită unanim în Islam este că pedepsele legale pot fi ordonate doar de judecători autorizați în mod corespunzător, care trebuie să urmeze procedura legală în interesul corectitudinii și să aplice factorii de diminuare pentru a proteja oamenii nevinovați și a preveni abuzul judiciar.

Ibn Muflih scrie:

تَحْرُمُ إقَامَةُ حَدٍّ إلَّا لِإِمَامٍ أَوْ نَائِبِهِ

Este interzis să se stabilească (să se aplice) o pedeapsă legală, cu excepția cazului în care este făcută de conducător sau de delegatul lui.

Sursa: al-Furū’ wa Taṣḥīḥ al-Furū’ 10/29

Iar, potrivit Enciclopediei Kuweitiene de Fiqh:

اتَّفَقَ الْفُقَهَاءُ عَلَى أَنَّهُ لاَ يُقِيمُ الْحَدَّ إلا الإمام أَوْ نَائِبُهُ وَذَلِكَ لِمَصْلَحَةِ الْعِبَادِ وَهِيَ صِيَانَةُ أَنْفُسِهِمْ وَأَمْوَالِهِمْ وَأَعْرَاضِهِمْ

Juriștii au ajuns la un consens că o pedeapsă legală nu poate fi pusă în aplicare decât de conducător sau de delegatul lui. Aceasta este în interesul oamenilor, care constă în protejarea vieților lor, a bunurilor lor și a reputației/onoarei lor.

Sursa: al-Mawsū’at al-Fiqhīyah al-Kuwaytīyah 17/144

Prin urmare, un musulman care este martor la o infracțiune ar trebui să informeze autoritățile locale, care pot lua măsurile potrivite. Musulmanii nu au dreptul să comită acte de „justiție” vigilante și nici să ia legea în propriile mâini fără procedură legală.

Succesul vine de la Allah, iar Allah știe cel mai bine.

Sursa originală (EN): Abu Amina Elias – “Who carries out Islamic legal punishments?”