Virtuțile căutării cunoașterii

Un Nawawi înAl-Majmu',(1/43-44) spune: Concluzia este că ei sunt de acord că a te ocupa cu cunoașterea este mai bine decât a te ocupa cu postul voluntar, rugăciunea, tasbih și alte acte corporale voluntare de adorare. Printre dovezile în acest sens, pe lângă ceea ce a fost deja menționat, se numără faptul că beneficiul cunoașterii ajunge atât la cel care o posedă, cât și la alți musulmani, în timp ce acele acte voluntare sunt limitate doar la individ.

De asemenea, cunoașterea corectează alte acte de adorare, în timp ce alte acte depind de cunoaștere și nu pot fi corecte fără aceasta, iar acesta nu este cazul invers. Savanții sunt moștenitorii profeților, însă cei dedicați actelor de adorare nu sunt descriși în acest fel.

Credinciosul îl urmează pe savant, îl imită și trebuie să i se supună în cultul său și în alte chestiuni, dar nu invers. Beneficiile și efectele cunoașterii rămân după moartea posesorului acesteia, însă actele voluntare se încheie odată cu moartea celui care le-a făcut. Cunoașterea este, de asemenea, unul dintre atributele lui Allah, iar cunoașterea, despre care discutăm aici, este o obligație comună, deci este mai bună decât actele voluntare.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah a spus: Au venit, în ceea ce privește virtutea acestei fraze, mărturia că nu există altă divinitate în afară de Allah, atât de multe dovezi încât acest loc nu le poate conține. Este cel mai bun discurs, iar cunoașterea și iubirea care se regăsesc în el sunt cele mai bune tipuri de cunoaștere și iubire.

Ca în hadith-ul din Sunan: Cea mai bună amintire este că nu există altă divinitate în afară de Allah. Versetul care conține această semnificație este cel mai mare verset din Coran, după cum se găsește în Sahih Muslim, care spune că Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, i-a spus lui Ubayy ibn Ka'b: O, Abu al-Mundhir, știi care verset din Cartea lui Allah este cel mai mare? El a spus: Allah, nu există altă divinitate în afară de El, Cel Veșnic Viu, Susținătorul. Apoi mi-a lovit pieptul și a spus: Felicitări pentru cunoștințele tale, Abu al-Mundhir. (Majmu Fatawa (17/130)

Traducere: Allah, Preaînaltul, a lăudat cunoașterea și oamenii cunoașterii și i-a încurajat pe robii Săi să caute cunoașterea și să crească în ea, după cum a fost arătat și în Sunnah purificată.

Cunoașterea este una dintre cele mai bune fapte drepte și este printre cele mai mari și mai onorabile acte de adorare. Este o formă de adorare voluntară, deoarece este un tip de luptă pe calea lui Allah. Într-adevăr, religia lui Allah, Cel Puternic și Maiestuos, este susținută de două aspecte:

Prima este cunoașterea și dovada.

A doua este lupta și sulița. Acestea două sunt necesare, iar religia lui Allah nu poate fi susținută și învingătoare decât prin ambele. Prima dintre cele două vine înaintea celei de-a doua. Acesta este motivul pentru care Profetul nu ataca un popor până când chemarea lui Allah nu ajungea la el. Astfel, cunoașterea venea înaintea luptei.

Allah a spus: "Este cel care este ascultător devotat în timpul nopții, prosternându-se și stând în picioare, temându-se de Viața de Apoi și sperând în mila Domnului său..." (al-Zumar, versetul 9). Întrebarea de aici trebuie înțeleasă ca necesitând o comparație: Este cel care stă în ascultare în timpul nopții și al zilei la fel ca cel care nu stă? A doua parte, care este mai puțin virtuoasă, este omisă deoarece este cunoscută. Așadar, cel care este devotat, se roagă noaptea, se teme de Viața de Apoi și speră în mila Domnului său, este egal cu cel care este arogant și refuză să se supună lui Allah?

Răspunsul este: Nu, ele nu sunt egale. Cel care stă la rugăciune, temându-se de pedeapsa de Apoi și sperând la răsplata lui Allah, face acest lucru din cunoaștere sau din ignoranță? Răspunsul este: Din cunoaștere. Acesta este motivul pentru care Allah a spus: "Cei care știu sunt egali cu cei care nu știu? Numai cei cu mintea sănătoasă își vor aminti" (al-Zumar, versetul 9)

Cei care știu și cei care nu știu nu sunt egali, la fel cum cei vii și cei morți nu sunt egali, nici cei care aud și cei surzi, nici cei care văd și cei orbi. Cunoașterea este o lumină care călăuzește o persoană, scoțând-o din întuneric în lumină. Allah ridică cu cunoaștere pe oricine dorește El dintre creația Sa: "Allah îi înalță pe cei credincioși dintre voi și pe cei care au primit cunoaștere prin grade." (al-Mujadilah, versetul 11). Acesta este motivul pentru care vedem că oamenii de știință sunt lăudați. Ori de câte ori sunt menționați, oamenii vorbesc de bine despre ei. Aceasta este o formă de onoare pentru ei în această viață. În ceea ce privește Viața de Apoi, ei vor fi ridicați în niveluri în funcție de ceea ce au făcut chemându-L pe Allah și acționând pe baza a ceea ce au știut.

Un adevărat închinător este cel care se închină Domnului său pe baza unei viziuni clare și cunoaște adevărul. Aceasta este calea Profetului, pacea și binecuvântarea fie asupra sa: "Spune, aceasta este calea mea. Îl invoc pe Allah pe baza clarviziunii, eu și oricine mă urmează. Slavă lui Allah, iar eu nu sunt dintre politeiști." (Yusuf, versetul 108). Așadar, atunci când o persoană se purifică în timp ce știe că urmează calea corectă, este ea la fel ca cineva care se purifică doar pentru că și-a văzut tatăl sau mama făcând acest lucru?

Care dintre cele două este mai completă în adorare? Un om care se purifică pentru că știe că Allah a poruncit purificarea și că aceasta este purificarea Profetului, Pacea și binecuvântarea fie asupra sa, așa că o face în supunere față de Allah și urmând Sunnah Profetului? Sau un alt om care se purifică doar pentru că așa este el obișnuit?

Răspunsul este: Fără îndoială, primul este cel care se închină lui Allah cu înțelegere. Sunt aceștia doi la fel? Chiar dacă amândoi fac aceeași acțiune, acesta o face cu cunoaștere și discernământ, temându-se de Allah și sperând la răsplata Sa, și simțind că îl urmează pe Trimis.

Să ne oprim aici și să ne întrebăm: Simțim noi, atunci când facem wudu, că Îl ascultăm pe Allah, Preaînaltul, în cuvântul Său: "O, voi care credeți, când vă ridicați să vă rugați, spălați-vă fețele și mâinile până la coate, ștergeți-vă capul și spălați-vă picioarele până la glezne." (al-Ma'idah, versetul 6)

O persoană, în timp ce face wudu, își amintește acest verset și că o face în ascultare de Allah?

Simte el că acesta este wudu-ul Trimisului lui Allah, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, și că îl urmează în el?

Răspunsul este: Da, în realitate, unii dintre noi simt acest lucru. De aceea, atunci când efectuăm acte de adorare, este necesar să le facem cu intenția de a-L asculta pe Allah, astfel încât să putem obține sinceritate, și să le facem urmându-l pe Trimisul lui Allah, Pacea și binecuvântarea fie asupra sa. Știm că una dintre condițiile wudu este intenția.

Dar intenția ar putea însemna intenția de a face actul, iar acest lucru este discutat în fiqh, și ar putea însemna, de asemenea, intenția Celui pentru care este făcut actul. În acest caz, trebuie să fim conștienți de această mare problemă: să ne amintim, în timp ce îndeplinim actul de adorare, că îl facem în ascultare de Allah, pentru a fi sinceri, și să ne amintim că Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, l-a făcut și că îl urmăm, astfel încât să îndeplinim condiția de a urma. Deoarece condițiile pentru ca o faptă să fie acceptată sunt:

• Sinceritate.
• Urmarea (Profetului).

Acestea două sunt cele care fac reală mărturia că nu există alt dumnezeu decât Allah și că Mohammed este Trimisul lui Allah.

Să ne întoarcem la ceea ce am menționat mai devreme despre virtuțile cunoașterii. Prin cunoaștere, o persoană se închină Domnului său în urma înțelegerii. Inima sa devine atașată de adorare și plină de lumina ei. Ea face actul de închinare ca un adevărat act de închinare, nu ca un obicei. De aceea, dacă o persoană se roagă în acest mod, atunci ceea ce Allah a promis i se va aplica cu siguranță, și anume că "rugăciunea previne imoralitatea și faptele rele"

Printre cele mai mari virtuți ale cunoașterii sunt următoarele:

Unu: Cunoașterea este moștenirea profeților. Profeții, pacea fie asupra lor, nu au lăsat în urmă argint sau aur, ci au lăsat cunoștințe. Oricine ia cunoștințele a luat o mare parte din moștenirea profeților. Voi acum, în secolul al XV-lea, dacă sunteți printre oamenii cunoașterii, moșteniți de la Muhammad. Și aceasta este una dintre cele mai mari onoruri.

Doi: Cunoașterea rămâne în timp ce bogăția piere. Abu Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, era printre cei mai săraci dintre companioni. El se prăbușea de foame ca și cum ar fi leșinat. Te întreb, pe Allah, dacă Abu Hurayrah mai este pomenit astăzi printre oameni sau nu? Da, el este menționat adesea. Așadar, el va avea răsplată din partea celor care beneficiază de hadith-urile sale. Cunoașterea rămâne, în timp ce bogăția dispare.

Deci, o, student al cunoașterii, ține-te ferm de cunoaștere. Este stabilit în hadith că Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus: "Atunci când o persoană moare, faptele sale iau sfârșit, cu excepția a trei: o caritate continuă, cunoștințe de care beneficiază sau un copil drept care se roagă pentru el" (Muslim, Cartea testamentelor, Capitolul: Ce ajunge la o persoană de răsplată după moarte)

Trei: Cunoașterea nu-l obosește pe stăpânul ei să o păzească, pentru că dacă Allah îți dă cunoaștere, locul ei este inima. Ea nu are nevoie de seifuri, chei sau încuietori. Este păzită în inimă și în suflet. Și, în același timp, te păzește pe tine, deoarece, prin permisiunea lui Allah, te protejează de pericole. Cunoașterea te păzește pe tine, în timp ce tu ești cel care trebuie să păzești bogăția, încuind-o, dar fără să te simți în siguranță în privința ei.

Patru: O persoană atinge, prin cunoaștere, nivelul de a fi un martor al adevărului. Dovada este cuvântul lui Allah: "Allah este martor că nu există alt dumnezeu în afară de El, la fel și îngerii și cei cu știință, care stau ferm pentru dreptate." (Aal Imran, versetul 18). A spus El "cei cu bogăție"? Nu, El a spus: "cei cu știință, stând pentru dreptate" Este o onoare suficientă pentru tine, o, student al cunoașterii, să fii printre cei pe care Allah îi include în mărturia Sa, alături de îngeri, a unicității Sale, Cel Puternic și Maiestuos.

Cinci: Oamenii cunoașterii sunt unul dintre cele două grupuri de oameni cu autoritate cărora Allah ne-a poruncit să le ascultăm în cuvântul Său: "O, voi care credeți, ascultați de Allah și ascultați de Trimis și de cei care au autoritate printre voi." (al-Nisa, versetul 59). Persoanele cu autoritate includ aici conducători și guvernatori, precum și savanți și studenți ai cunoașterii. Autoritatea savanților constă în predarea Sharia și chemarea oamenilor la aceasta. Autoritatea conducătorilor constă în aplicarea Sharia și obligarea oamenilor să o urmeze.

Șase: Oamenii cunoașterii sunt cei care execută porunca lui Allah până în Ziua Judecății. Acest lucru este susținut de hadith-ul lui Muʿawiyah, Allah să fie mulțumit de el, care a spus L-am auzit pe Profet, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, spunând "Oricui Allah îi vrea binele, îi dă înțelegere în religie. Eu sunt doar un distribuitor și Allah dă. Această națiune va continua să rămână fermă la porunca lui Allah, nefiind afectată de cei care i se opun până când va veni porunca lui Allah." (al-Bukhari, Cartea cunoașterii, capitolul: Oricine dorește Allah binele, și Muslim, Cartea Zakahului, Capitolul: Interdicția de a cere)

Imam Ahmad a spus despre acest grup: "Dacă nu sunt oameni ai hadith-ului, nu știu cine sunt."

Qadi ʿIyad, Allah să aibă milă de el, a spus: "Ahmad s-a referit prin aceasta la oamenii din Sunnah și la cei care au convingerile oamenilor din hadith."

Șapte: Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, nu a încurajat pe nimeni să invidieze pe altul pentru nimic din binecuvântările pe care Allah le dă, cu excepția a două cazuri:

Una: O persoană căreia Allah i-a dat bogăție și care o cheltuiește pentru adevăr.

Doi: O persoană căreia Allah i-a dat înțelepciune și care judecă și învață cu ajutorul acesteia. ʿAbdullah ibn Masʿud, Allah să fie mulțumit de el, a spus că Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus "Nu există invidie decât în două cazuri: un om căruia Allah i-a dat bogăție și care o folosește pentru adevăr și un om căruia Allah i-a dat înțelepciune și care judecă prin aceasta și o învață." (al-Bukhari, Cartea cunoașterii, capitolul: Invidia pentru cunoaștere și înțelepciune, și Muslim, Cartea Rugăciunii, Capitolul: Virtutea celui care recită și învață Coranul)

Opt: Ce a venit în hadisul relatat de al-Bukhari de la Abu Musa al-Ashʿari, Allah să fie mulțumit de el, de la Profet, pacea și binecuvântarea fie asupra sa: "Exemplul cu care Allah m-a trimis pe mine, de călăuzire și cunoaștere, este asemenea ploii care cade pe pământ. O parte din ea este pură și fertilă, absoarbe apa și produce multă vegetație.

O parte din el este uscat și reține apa, astfel încât Allah îi ajută pe oameni cu ea, ei beau, își hrănesc animalele și plantează. Iar o altă parte este pământ plat care nu reține apa și nici nu crește plante. Acesta este exemplul celui care înțelege religia lui Allah și beneficiază de ceea ce Allah mi-a trimis, astfel încât învață și predă, și exemplul celui căruia nu îi pasă de aceasta și nu acceptă călăuzirea lui Allah cu care am fost trimis." (al-Bukhari, Cartea cunoașterii, capitolul: Virtutea celui care învață și acționează, și Muslim, Cartea cunoașterii)

Nouă: Este calea către Paradis, după cum se arată în hadisul lui Abu Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, potrivit căruia Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus "Oricine pășește pe o cale în căutarea cunoașterii, Allah îi va ușura calea spre Paradis." (Muslim, Cartea Amintirilor și a Rugăciunilor, capitolul: Virtutea de a se aduna pentru a recita Coranul)

Zece: Ceea ce este menționat în hadith-ul lui Muʿawiyah, Allah să fie mulțumit de el, care a spus Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus: "Oricui Allah îi vrea binele, El îi dă înțelegere în religie" Adică, El îl face cunoscător în religia lui Allah, Cel Atotputernic și Maiestuos. Iar ceea ce se înțelege prin înțelegere în religie nu se limitează doar la hotărârile din jurisprudență cunoscute doar de savanții din fiqh.

Mai degrabă, aceasta include cunoașterea tawheed-ului și a principiilor fundamentale ale religiei, precum și tot ceea ce se referă la Sharia lui Allah, Cel Puternic și Maiestuos. Chiar dacă nu ar exista niciun alt text în Coran și Sunnah cu privire la virtutea cunoașterii în afară de acest hadith, acesta ar fi suficient ca încurajare pentru a căuta cunoașterea Sharia și înțelegerea acesteia.

Unsprezece: Cunoașterea este lumina prin care slujitorul vede, și prin ea știe cum să se închine Domnului său și cum să se comporte cu slujitorii Săi. Calea sa în aceste chestiuni devine clară și ghidată de cunoaștere și înțelegere.

Doisprezece: Savantul este o lumină prin care oamenii sunt ghidați în chestiuni legate de religia lor și de viața lor lumească. Povestea este bine cunoscută de mulți dintre noi despre omul din rândul copiilor lui Israel care a ucis nouăzeci și nouă de oameni. El a întrebat despre cea mai înțeleaptă persoană de pe pământ și a fost îndrumat către un închinător devotat.

L-a întrebat dacă există vreo pocăință pentru el. Credinciosul a văzut problema ca fiind prea severă și a spus: "Nu" Așa că omul l-a ucis și a împlinit o sută. Apoi s-a dus la un cărturar și l-a întrebat, iar cărturarul i-a spus că avea pocăință și că nimic nu stă între el și pocăință. Apoi l-a îndrumat spre o țară ai cărei oameni erau neprihăniți, astfel încât să poată merge acolo. Pe drum, moartea a venit la el. Această poveste este bine cunoscută. (al-Bukhari, Cartea profeților, capitolul: Ce se menționează despre copiii lui Israel, și Muslim, Cartea pocăinței, Capitolul: Acceptarea pocăinței ucigașului)

Așadar, uitați-vă la diferența dintre savant și ignorant.

Treisprezece: Allah îi crește pe oamenii de știință atât în Lumea de Apoi, cât și în această lume. În Viața de Apoi, Allah îi ridică în niveluri în funcție de cât de mult s-au implicat în invocarea lui Allah, Cel Puternic și Maiestuos, și au acționat pe baza a ceea ce știau. În această lume, Allah îi ridică printre robii Săi pe baza a ceea ce au stabilit. Allah a spus: "Allah îi ridică dintre voi pe cei care cred și pe cei cărora li s-a dat cunoaștere prin grade." (al-Mujadilah, versetul 11)

Kitab Al Ilm de Shayk Ibn Uthaymeen Pg 15-21