﷽
In shā’ Allāh, vom începe cu versetele din Coran despre sclavie; apoi hadith-urile; după care vom prezenta ce au spus savanții cu privire la sclavie; la final, vom cita și surse externe despre felul în care sclavii au fost tratați în Islam, în contrast cu brutalitatea practicilor generale din alte contexte istorice.
Surat Al-Balad (90:12–15)
وَمَا أَدْرَىٰكَ مَا ٱلْعَقَبَةُۥ ١٢ فَكُّ رَقَبَةٍۢ ١٣ أَوْ إِطْعَٰمٌۭ فِى يَوْمٍۢ ذِى مَسْغَبَةٍۢ ١٤ يَتِيمًۭا ذَا مَقْرَبَةٍۢ ١٥
„Și ce te va face să știi ce este (străbaterea) trecătorii grele? (Este) eliberarea unui rob. Sau hrănirea, într-o zi de mare foamete, a unui orfan de rudenie apropiată.”
Surat An-Nisā’ (4:36)
وَٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَلَا تُشْرِكُوا۟ بِهِۦ شَيْـًۭٔا ۖ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَٰنًۭا وَبِذِى ٱلْقُرْبَىٰ وَٱلْيَتَٰمَىٰ وَٱلْمَسَٰكِينِ وَٱلْجَارِ ذِى ٱلْقُرْبَىٰ وَٱلْجَارِ ٱلْجُنُبِ وَٱلصَّاحِبِ بِٱلْجَنۢبِ وَٱبْنِ ٱلسَّبِيلِ وَمَا مَلَكَتْ أَيْمَٰنُكُمْ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ مَن كَانَ مُخْتَالًۭا فَخُورًۭا ٣٦
„Adorați-L pe Allah și nu-I asociați nimic; fiți buni cu părinții, rudele, orfanii, nevoiașii, vecinul apropiat și vecinul îndepărtat, însoțitorul de alături, călătorul și (cei) pe care i-au dobândit dreptele voastre. Într-adevăr, Allah nu-i iubește pe cei trufași și lăudăroși.”
Vedem că una dintre căile de ispășire a greșelilor este eliberarea sclavilor
Surat Al-Mā’idah (5:89)
لَا يُؤَاخِذُكُمُ ٱللَّهُ بِٱللَّغْوِ فِىٓ أَيْمَٰنِكُمْ وَلَٰكِن يُؤَاخِذُكُم بِمَا عَقَّدتُّمُ ٱلْأَيْمَٰنَ فَكَفَّٰرَتُهُۥٓ إِطْعَامُ عَشَرَةِ مَسَٰكِينَ مِنْ أَوْسَطِ مَا تُطْعِمُونَ أَهْلِيكُمْ أَوْ كِسْوَتُهُمْ أَوْ تَحْرِيرُ رَقَبَةٍۢ ۖ فَمَن لَّمْ يَجِدْ فَصِيَامُ ثَلَٰثَةِ أَيَّامٍۢ ۚ ذَٰلِكَ كَفَّٰرَةُ أَيْمَٰنِكُمْ إِذَا حَلَفْتُمْ ۚ وَٱحْفَظُوٓا۟ أَيْمَٰنَكُمْ ۚ
„Allah nu vă va trage la răspundere pentru vorbele de prisos din jurămintele voastre, dar vă va trage la răspundere pentru jurămintele pe care le-ați întărit. Ispășirea lor este: hrănirea a zece săraci cu (mâncarea) de mijloc cu care vă hrăniți familiile, sau îmbrăcarea lor, ori eliberarea unui rob; iar cine nu găsește (mijloace), atunci post de trei zile. Aceasta este ispășirea jurămintelor voastre când jurați. Păziți-vă deci jurămintele.”
Contracte pentru eliberare (Mukātaba)
Surat An-Nūr (24:33)
وَٱلَّذِينَ يَبْتَغُونَ ٱلْكِتَٰبَ مِمَّا مَلَكَتْ أَيْمَٰنُكُمْ فَكَاتِبُوهُمْ إِنْ عَلِمْتُمْ فِيهِمْ خَيْرًۭا وَءَاتُوهُم مِّن مَّالِ ٱللَّهِ ٱلَّذِىٓ ءَاتَىٰكُمْ
„Iar pe cei dintre (robi) pe care i-au dobândit dreptele voastre și care cer (contract de) scriere (mukātaba – pentru a fi eliberați), scrieți-i, dacă știți în ei un bine, și dați-le din averea lui Allah pe care v-a dat-o.”
Este haram să forțezi sclavele în prostituție
Surat An-Nūr (24:33)
وَلَا تُكْرِهُوا۟ فَتَيَٰتِكُمْ عَلَى ٱلْبِغَآءِ إِنْ أَرَدْنَ تَحَصُّنًۭا لِّتَبْتَغُوا۟ عَرَضَ ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا ۚ وَمَن يُكْرِههُّنَّ فَإِنَّ ٱللَّهَ مِنۢ بَعْدِ إِكْرَٰهِهِنَّ غَفُورٌۭ رَّحِيمٌۭ
„Și nu vă siliți sclavele la desfrâu dacă ele doresc curăție, căutând prin aceasta câștigul vremelnic al vieții lumești; iar cine le silește, (să știe că) Allah, după silirea lor, este Iertător, Îndurător.”
Allah ﷻ spune să asigurăm întreținerea sclavilor
Surat An-Naḥl (16:71)
وَٱللَّهُ فَضَّلَ بَعْضَكُمْ عَلَىٰ بَعْضٍۢ فِى ٱلرِّزْقِ فَمَا ٱلَّذِينَ فُضِّلُوا۟ بِرَآدِّى رِزْقِهِمْ عَلَىٰ مَا مَلَكَتْ أَيْمَٰنُهُمْ فَهُمْ فِيهِ سَوَآءٌۭ ۚ أَفَبِنِعْمَةِ ٱللَّهِ يَجْحَدُونَ
„Allah i-a favorizat pe unii dintre voi față de alții în provizie. Dar cei favorizați nu-și cedează provizia celor pe care i-au dobândit dreptele lor astfel încât să fie egali în ea. Oare binefacerile lui Allah le tăgăduiesc?”
Allah ﷻ permite, în lipsă de mijloace, căsătoria cu sclave credincioase
Surat An-Nisā’ (4:25)
وَمَن لَّمْ يَسْتَطِعْ مِنكُمْ طَوْلًۭا أَن يَنكِحَ ٱلْمُحْصَنَٰتِ ٱلْمُؤْمِنَٰتِ فَمِن مَّا مَلَكَتْ أَيْمَٰنُكُم مِّن فَتَيَٰتِكُمُ ٱلْمُؤْمِنَٰتِ ۚ وَٱللَّهُ أَعْلَمُ بِإِيمَٰنِكُم بَعْضُكُم مِّنۢ بَعْضٍۢ
„Iar cel dintre voi care nu are mijloace să se căsătorească cu femei libere credincioase, (să se căsătorească) dintre cele pe care dreptele voastre le-au dobândit — dintre fetele credincioase. Allah vă cunoaște cel mai bine credința; voi unii din alții sunteți.”
Profetul ﷺ a spus că sclavii sunt frații noștri: să-i hrănim cu ce mâncăm noi, să-i îmbrăcăm ca pe noi înșine și să nu-i împovărăm peste puterile lor
Profetul ﷺ a spus: cine educă o sclavă, o învață bunele moravuri, o eliberează apoi se căsătorește cu ea – va avea răsplată dublă
Ultimele cuvinte ale Profetului ﷺ au fost o amintire pentru rugăciune și pentru a-L teme pe Allah ﷻ în privința sclavilor noștri. Subḥān Allāh.
Profetul ﷺ le-a poruncit musulmanilor să elibereze sclavi în timpul eclipselor de soare
https://sunnah.com/bukhari:2519
Profetul ﷺ a spus: oricine eliberează un sclav credincios, Allah ﷻ îi va elibera în schimb un mădular de la foc
Aisha رضي الله عنها a spus despre Profetul ﷺ că nu a lovit niciodată vreunul dintre sclavii săi și niciuna dintre soțiile sale
Ibn ‘Umar رضي الله عنه a văzut urme de lovituri pe spatele sclavului său, iar sclavul i-a spus că i-a provocat durere. Ibn ‘Umar i-a răspuns: „Ești liber.”
Zadhān relatează apoi că Profetul ﷺ a spus: „Oricine își bate sclavul fără ca acesta să fi comis o greșeală, sclavul trebuie eliberat.”
Chiar dacă Zadhān رحمه الله a fost un tābi‘ī, știm că acest lucru este adevărat de la însuși Profetul ﷺ, pentru că companionul Suwayd ibn Muqarrin رضي الله عنه a relatat că un musulman s-a mâniat și a pălmuit un sclav, iar Profetul ﷺ i-a poruncit personal să-l elibereze.
Profetul ﷺ a spus că niciun musulman nu ar trebui să spună „sclava mea” sau „robul meu”, pentru că toți suntem sclavii lui Allah ﷻ. În loc de asta, musulmanii trebuie să spună „servitorul meu”, „tânărul meu” sau „fata mea”.
Al-Qurṭubī explică de ce Allah asociază „dreapta” cu proprietatea și faptele lăudabile
El spune că dreapta este folosită pentru bine: pentru a da în caritate, și chiar în ascuns, „până când stânga nu știe ce dă dreapta”. Este de asemenea mâna folosită pentru contracte și înțelegeri, simbol al onoarei și responsabilității.
Traducere: Allah atribuie posesia „dreptei mâini” (literal „ceea ce posedă dreptele voastre”) ca laudă. Dreapta este menționată pentru virtuțile ei: ea este mâna care cheltuiește, cea care oferă fără ostentație, cea care încheie contracte și ridică steagurile onoarei — căci, spune el, „când se ridică un steag al gloriei, arabii îl apucă cu dreapta”.
Tafsīr al-Qurṭubī (6/38)
Înțelepciunea din spatele sclaviei în Islam
Scopul sclaviei (în contextul juridic islamic clasic) a fost acela de a înfrânge răul necredincioșilor și de a-i îndepărta de pe câmpul de luptă. Aceasta era o consecință legitimă a războiului, nu o practică arbitrară.
Al-Mawsū‘ah al-Fiqhiyyah al-Kuwaitiyyah (4/196)
Sclavia în Arabia pre-islamică și reformele islamice
Atunci când Islamul era transmis arabilor prin Profetul Muhammad ﷺ, sclavia era adânc înrădăcinată în societatea arabă. O abolire bruscă ar fi provocat colaps economic și social. Prin urmare, Islamul a introdus reforme treptate, asigurând dreptate sclavilor și lucrând în același timp spre eliberarea lor.
Clasele sociale din Arabia pre-islamică: lideri religioși, comercianți, muncitori (meșteșugari, păstori) și sclavi. Islamul a înlocuit conducerea religioasă cu autorități islamice și a introdus mujahidinii (luptătorii) ca o nouă clasă socială.
Restul claselor au fost păstrate, dar reglementate cu norme pentru a asigura dreptatea. Islamul a interzis contrabanda, răpirea și importul de sclavi noi — declarându-le haram. Sclavii puteau cere un contract de răscumpărare (mukātaba) și stăpânul nu putea refuza cereri rezonabile. Sclavii aveau dreptul la un tratament uman, hrană, îmbrăcăminte și protecție sub Sharī‘ah, după cum arată hadithul autentic din Sahih Muslim 1661.
Odată eliberați, sclavii deveneau parte integrantă din societate și adesea membri respectați.
Categorii de sclave femei
- Ammah: sclavă folosită pentru treburi casnice, fără relații intime cu stăpânul.
- Milk al-Yamīn: termenul „ceea ce posedă mâinile voastre drepte” se referă la o sclavă cu care stăpânul putea avea o relație intimă cu consimțământul ei. Aceasta beneficia de drepturi similare cu cele ale unei soții.
- Umm al-Walad: dacă sclava năștea un copil stăpânului, devenea Umm al-Walad (mama copilului) și era eliberată la moartea stăpânului, moștenind și bunuri.
Drepturi și consimțământ
Consimțământul era obligatoriu pentru ca o sclavă să intre într-o relație de tip Milk al-Yamīn. Aceasta avea drept la locuință separată și la tratament echitabil, asemănător unei soții, deși nu moștenea decât dacă devenea Umm al-Walad.
Căsătoria cu o femeie liberă necesita un contract formal de nikāḥ cu martori. Relațiile cu Milk al-Yamīn nu necesitau nikāḥ, dar erau totuși contractuale și bazate pe acord reciproc — conform Coranului 24:33.
Rânduiala privind copiii născuți din sclave
În general, copilul urmează statutul mamei în sclavie și pe cel al tatălui în libertate. Dacă stăpânul are un copil cu sclava sa, copilul este liber. Dacă sclava are copil cu alt bărbat liber, acesta devine liber la moartea stăpânului. Dacă sclava stipulează ca toți copiii ei să fie liberi, atunci toți vor fi liberi.
Shaykh Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-‘Uthaymīn رحمه الله
„Dacă mama era sclavă și copilul este fiul stăpânului, el este liber; și dacă mama era sclavă și un bărbat liber a avut relații cu ea fără să știe că este sclavă, copilul este liber; iar dacă ea a făcut condiția ca toți copiii ei să fie liberi, atunci ei sunt liberi.”
Sharḥ al-Mumti‘ – Ibn ‘Uthaymīn (14/137)
Alte situații și principiul analogiei (qiyās)
Dacă sclava era mukātabah (cu contract de răscumpărare) și a murit înainte de a-l achita, copilul continua plata, după care devenea liber. Același concept se aplică și prizonierilor de război — dacă sclavia este justificată prin captivitatea de război, atunci acest tip de sclavie are același fundament juridic.
Care este sursa sclaviei în Islam
Când devin captivi „cei pe care mâinile voastre drepte îi posedă”
Nu putem privi relațiile intime cu sclavele dintr-o perspectivă modernă, detașată de contextul istoric. Este lipsit de logică să judecăm chestiunile istorice fără a înțelege normele și cultura vremii. În acele timpuri, concubina nu era o „prostituată”, ci o parteneră legitimă în cadrul social acceptat.
Concubina, asemenea soției, nu putea avea decât un singur partener — stăpânul său. Ea nu era un „instrument” de plăcere oferit altora, iar drepturile ei, precum și cele ale copiilor ei, erau protejate de Sharī‘ah.
Relația sa cu stăpânul îi asigura protecție, hrană și un statut onorabil. Dacă năștea copilul stăpânului, devenea Umm al-Walad (mama copilului), iar copilul era liber și egal cu ceilalți copii ai stăpânului. Ea însăși nu mai putea fi vândută și era eliberată la moartea lui.
Starea originală în care Allah ﷻ i-a creat pe oameni este libertatea. Islamul, pas cu pas, a lucrat pentru revenirea la această libertate. Să ne rugăm ca Allah ﷻ să elibereze întreaga omenire de toate formele moderne de sclavie și asuprire din vremurile noastre.
Opiniile savanților despre stăpânul care întreține relații cu sclava mukātabah
Savanții au discutat cazul în care stăpânul (mawlā) are relații cu sclava care are contract de răscumpărare (mukātabah):
Sufyān al-Thawrī رحمه الله, Imām al-Shāfi‘ī رحمه الله și al-Hasan ibn Hayy au spus că dacă stăpânul are relații cu sclava, fie cu consimțământul ei, fie forțat, nu se aplică ḥadd (pedeapsa legală), dar trebuie să-i plătească o zestre (mahr).
Imām Mālik رحمه الله, relatat de Ibn al-Qāsim, a spus că nu se impune zestre, însă stăpânul trebuie pedepsit (yu‘azzar) dacă a acționat cu știință, indiferent dacă a fost cu sau fără consimțământ. Într-o altă opinie, Mālik a spus: dacă a constrâns-o (ightasaba), trebuie să-i compenseze orice prejudiciu sau suferință.
Imām al-Awzā‘ī رحمه الله a adoptat o poziție mai strictă: dacă actul a fost forțat, stăpânul este pedepsit cu ḥadd, iar sclava primește o zestre egală cu cea a femeilor libere similare, iar contractul ei rămâne valid. Dacă a fost de bunăvoie, stăpânul este biciuit cu 50 de lovituri și nu i se datorează zestre, dar contractul continuă. Al-Layth رحمه الله a făcut diferența: dacă a consimțit, contractul de eliberare se anulează; dacă a fost forțată, stăpânul este aspru pedepsit și sclava este eliberată imediat.
Mukhtaṣar Ikhtilāf al-‘Ulamā’ – Imām al-Ṭaḥāwī (4/434)
Cazul judecat de Abū Bakr رضي الله عنه
Un bărbat a fost invitat la masă într-o casă, iar acolo a violat o femeie. Când cazul a fost adus în fața lui Abū Bakr رضي الله عنه, el a ordonat ca bărbatul să fie biciuit și exilat, iar femeia să nu fie pedepsită.
Surse: Musannaf Ibn Abī Shaybah 28422, Sunan al-Kubrā al-Bayhaqī 16974, Musannaf ‘Abd al-Razzāq 12796
Hadithuri despre pedepsele pentru viol
Există un hadith în Sahih al-Bukhārī despre biciuirea unui sclav care a violat o altă sclavă, și un hadith în Jāmi‘ al-Tirmidhī unde Profetul ﷺ a ordonat uciderea cu pietre (rajm) a unui violator.
Femeia constrânsă la adulter nu este pedepsită – consensul savanților
Ibn Qudāmah menționează că o femeie care este forțată să comită adulter nu este supusă pedepsei prescrise (ḥadd). Această opinie este împărtășită de marii savanți: ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, al-Zuhrī, Qatādah, al-Thawrī, al-Shāfiʿī și Aḥmad ibn Ḥanbal, precum și de savanții opiniei (ahl al-ra’y). Ei se bazează pe hadithul Profetului ﷺ: „Ummat-ul meu a fost iertat pentru greșeli, uitare și ceea ce sunt constrânși să facă.”
În timpul Profetului ﷺ, o femeie care fusese constrânsă a fost adusă înaintea lui, iar pedeapsa ḥadd i-a fost ridicată. De asemenea, în timpul domniei lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, sclave aflate sub controlul autorității erau abuzate de tineri ai clasei conducătoare. ʿUmar i-a pedepsit pe tinerii vinovați, dar nu a aplicat nicio pedeapsă femeilor.
Traducere: Nu există pedeapsă ḥadd asupra unei femei constrânse, potrivit opiniei majorității savanților. Aceasta este relatată de la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, al-Zuhrī (d. 124 AH), Qatādah (d. 117 AH), al-Thawrī (d. 161 AH), al-Shāfiʿī (d. 204 AH) și savanții de rațiune. Nu se cunoaște nicio opinie contrară. Aceasta se bazează pe hadithul Profetului ﷺ: „Ummat-ul meu a fost iertat pentru greșeli, uitare și ceea ce sunt constrânși să facă.”
De asemenea, se relatează de la Saʿīd ibn al-Musayyib că o femeie a fost adusă la ʿUmar pentru adulter, iar ea a spus: „Dormeam și m-am trezit cu un bărbat deasupra mea.” ʿUmar a eliberat-o și nu a pedepsit-o, spunând că pretenția de constrângere creează îndoială, iar pedepsele ḥudūd se suspendă în caz de îndoială.
Nu există nicio diferență între constrângerea prin forță fizică și cea prin amenințare (precum teama de moarte sau de vătămare). Aḥmad ibn Ḥanbal a menționat un caz în care o femeie, pe moarte de sete, i-a cerut apă unui păstor, iar el i-a spus: „Permite-mi acces la tine și îți voi da apă.” Aḥmad a decis că femeia a acționat din necesitate și că nu poartă nicio vină. Un caz similar a fost relatat în timpul lui ʿUmar, când o femeie i-a cerut apă unui păstor, care a refuzat decât în schimbul unei fapte imorale. Cazul a fost adus lui ʿUmar, care l-a întrebat pe ʿAlī ibn Abī Ṭālib: „Ce părere ai despre ea?” ʿAlī a răspuns: „A fost constrânsă de necesitate.” ʿUmar a ajutat-o și nu a pedepsit-o.
Al-Mughnī – Ibn Qudāmah (12/347–348)
Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah despre abuzul asupra sclavilor
Ibn Taymiyyah spune că dacă o persoană abuzează sau corupe un sclav, acesta poate fi eliberat, iar agresorul este obligat să despăgubească proprietarul. Aceasta este opinia imamilor Mālik și Aḥmad ibn Ḥanbal, bazată pe relatări autentice de la Profetul ﷺ și de la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb رضي الله عنه.
Dacă o sclavă comite adulter de bunăvoie, valoarea ei pentru stăpân scade, iar el poate alege să nu o mai păstreze. Agresorul care a corupt-o este obligat să compenseze pierderea, fie prin înlocuire, fie prin plata valorii diminuate. Dar dacă femeia este constrânsă, actul este considerat muthlah — adică abuz sau mutilare.
Relația forțată este echivalată cu distrugerea, iar sclava devine liberă ca urmare a abuzului. Dacă un bărbat își forțează propriul sclav (bărbat) într-un act indecent sau o sclavă într-un act imoral, sclavul devine liber. Dacă forțează sclava altcuiva, sclava este eliberată, iar agresorul este obligat să despăgubească proprietarul.
Traducere: Cine își maltratează sau își mutilează sclavul cauzează eliberarea acestuia. Aceasta este opinia lui Mālik, Aḥmad și a altora, susținută de relatări autentice de la Profetul ﷺ și de la companionii săi. Dacă sclava este forțată, cazul este tratat ca muthlah (abuz grav), iar ea este eliberată. Dacă bărbatul a corupt sclava altcuiva, proprietarul are dreptul la compensație sau înlocuire. Acest principiu se aplică în toate cazurile de abuz — libertatea devine o consecință directă a opresiunii suferite.
Majmūʿ al-Fatāwā – Ibn Taymiyyah (20/565–566)
https://youtu.be/JlVy67TfX4g?si=REIzhvbB8RnYAWVx